miercuri, 4 august 2010

Lumea vazuta cu ochii mintii mele

Cam de prin adolescenta am inceput sa imi pun problema lumii in sine si a scopului nostru ca indivizi pe pamant. Nu pretind ca am citit prea mult despre subiectul respectiv, deoarece nu imi place sa citesc, insa an dupa an am acumulat experienta in arta traitului. Concluzia din prezent este ca lumea e un mare sistem, un mecanism complex ce functioneaza totusi dupa legi simple, in care, daca am face o analogie cu ceasul, fiecare individ reprezinta o rotita, mai mare sau mica, mai importanta sau poate nu. Acum stiu, cu totii visam in copilarie ca vom fi persoane importante, tuturor ni se spune ca in existentele anterioare am fost printi, printese, vraci sau eroi in lupta pentru dreptate, insa odata trecuti de varsta cea frumoasa dam piept cu coltii realitatii si constatam ca e nevoie si de oameni care matura, care dau cu tarnacopul, conduc un autobuz sau pur si simplu lucreaza la un birou, intr-o cladire mai mult sau mai putin fatoasa si se duc seara acasa cu metroul. Ei sunt oamenii mici, care lucreaza in taina si indirect pentru oamenii mari, celebritatile, somitatile, creierele luminate ce conduc lumea (nu ma refer la lumea financiara, NB!). Cu totii suntem utili lumii si societatii, indiferent cat de stramba ar parea organizarea actuala. Tuturor ne place, ca atunci cand dam kix intr-o problema sa dam vina pe soarta sau pe faptul ca lumea e stramba. Dar cati dintre noi avem curajul sa recunoastem ca lumea e de fapt dreapta si cu totii avem ceea ce meritam??? Fizica clasica sau cuantica, principiul actiunii si reactiunii, pana una alta nu a fost abrogat. Facem ceva, primim in consecinta. Scurt si prompt.
De ce traim?Pentru ca soarele nu e patrat. Na, raspuns la fel de oblic precum intrebarea. Si la fel de inutil. Poate ca trebuie sa ingrasam pamantul cu carbonul din noi sau universul cu sufletele noastre, pana la urma de ce conteaza?
Exista soarta sau nu? Eu zic ca exista, dar e sub forma de punct final, punctele intermediare ni le alegem singuri, pentru ca altfel ne-am plictisi si viata nu ar mai fi de loc funny.
Putem schimba lumea? Nu stiu, nu prea cred, cel putin nu la modul individual. Poate in colectivitati, dar si acolo am niste dubii.
In 2012 o sa avem parte de o trecere in alta dimensiune si de o trezire a constiintei? Sper din tot sufletul sa nu...pentru ca nu prea imi suna bine...

Cu drag,
Rotita cu dinti_de_fier

3 comentarii:

  1. Am citit intr-o carte despre preziceriile lui Nostradamus si mi-a sarit in ochi ca se va naste un al 3 lea anticrist.
    Nu imi amintesc anul exact dar dupa cum calculasem voi avea 39 de ani atunci.
    Nu pot muri in 2012 :))
    Nu sunt in stare sa mor nici cand imbatranesc si ar insemna sa zic Adio la Hollywood, Facultate, Casa si alte chestii care sunt pe lista mea imaginara:-s

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, cat optimism ai in tine!!!Daca l-ai putea vinde, te-ai imbogati...poate ca esti intr-adevar facuta pentru actorie, pana la urma asta e meseria unde vinzi emotii, senzatii si cuvinte.
    Al treilea anticrist???Ailalti doi care or fi fost? Hai sa zicem ca poate unul a fost Hitler, dar tot mai ramane unul...

    RăspundețiȘtergere
  3. hmm se aude ceva de Napoleon dar cred ca e o greseala.
    Probabil ca sunt facuta pt actorie. :))
    Si ma gandeam ca daca nu mi-a iesit din prima, nu inseamna ca numai incerc odata :D

    RăspundețiȘtergere